Este usor sa vezi cum ti se naruie visele in fata ochilor. Dar oare este usor sa iti vezi visele implinite? Nu este usor… Insa un lucru e sigur: ca sa le vezi implinite trebuie sa crezi in ele chiar si cand vezi ca ti s-au implinit doar pe jumatate. Uneori trebuie sa inveti sa te multumesti si cu jumatate decat cu nimic. Si intotdeauna e usor sa spui, sa dai din gura, insa greu sa faci acel lucru.
Anul acesta am decis sa ma multumesc cu ceea ce mi s-a dat si sa ma bucur de acele privilegii: zapada mult dorita, Craciunul mult asteptat petrecut cu prietenii. Chiar daca poate nu a iesit ca la carte, ma bucur ca s-a ajuns totusi unde am dorit… ca am reusit sa-mi pun visele in plan si sa le transform in realitate.
Am ales sa fug dupa un vis, sa ma agat de el si sa nu-i dau drumul. Si am reusit , dupa cum voiam, sa fiu de Craciun cu prietenii mei, sa ma distrez, sa ating apogeuri (si sus si jos, caci se compenseaza si tot ramane cel de sus mai important) si spiritul Craciunului sa ma mentina pe linia de plutire a viselor mele.
Surpriza cea mai surpriza pentru mine anul acesta a fost ca am reusit sa reunesc si prieteni, si familie si sa fim o “trupa de soc”, dupa cum spunea mama.
Si totusi ne-am distrat! :X 8->…..
